Channel cu miros de furaje

O mare parte din fetele care au parasit ograda natala cu bocceluta in spate, pasesc sfioase pe pamantul asta ciudat care nu se inmoaie (prea tare) la ploi si nici nu se prinde pe papuci (prea mult). E dubios cu oamenii astia noi pot sa stea in casele astea supra-etajate, cum cainii de pe strazi nu au fiecare cusca lor, cum nu (prea) sunt carute trase de cai iar tiganii nu-ti dau binete ci te cauta la buzunare. E si mai ciudat cum intr-o sala de curs nu sunt 2 clase simultan si cum profesorului i se rupe daca ai scris sau nu ce bolboroseste el… O sa fie grea schimbarea!

Dupa aproximativ 2 saptamani emanciparea intra bine in oare si acum fata de la tara n-are nici o durere-ntre straturi despre motivul pentru care a ajuns acolo. Sunt prea multe cluburi de vazut (care cica-s mult mai frumoase decat discoteca satului), mai multi baieti (care put mai putin ca aia de acasa) si multe poportunitati (greseala intentionata).

E usor sa scoti fata de la camp, sa o scoti din noroi si sa o pui pe asfalt, sa o dezobisnuiesti de case si capete si sa o obisnuiesti cu blocuri si capatani. Nu poti scoate insa cu totul campul si tara din ea. Ruptura asta e imposibila si nu se produce nici dupa 10 generatii. Hai sa vedem de ce:

Capra vecinului – la bloc vecinii nu au capre dar oricum sa moara da-le dracului! Daca ar avea probabil ar fi mai bune oricum… sa moara.
Barfa – chiar daca orasele sunt populate ca un furnicar si toti au directii precise, e mereu loc pentru un stop cadru si o barfa in mijlocul drumului. Pai nu tre’ sa stie Popeasca ce a belit Murareasca? Si cum? Si unde? Si cu cine? Si de ce?
Ordonarea – adica lipsa ei. Ce, la coada asta se sta pentru ceva? Pai ea nu sta la coada, vrea doar o guma de mestecat sa mai scoata galbenul de mamaliga dintre masele si doar n-o sa stea la rand pentru atata lucru… ma-sa n-a stat niciodata la rand la birtul satului, ea de ce sa stea, e mai proasta?
Spatiile publice – lasa mama, da pe jos ca ia vantul. Oricum platim degeaba taxe la stat si pensiile sunt mici, preturile mari si tactu’ e la carciuma… da pe jos ca aia de la salubritate trebuie sa aibe ocupatie, altfel se duc si ei la carciuma si beau cu tactu.
Extra impopotonare – dupa regula “ambalajul vinde produsul” si “culorile aprinse atrag privirile”, gradul maxim de impopotonare distinge clar arborele genealogic cu radacini inca bine infipte in capatul satului. Pai daca nu esti impopotonata sa sari in ochi de la o posta nu te mai baga nimeni in seama, nu?
Super-mega-miros – sticlutele de 100ml sunt aproape de unica folosinta si trebuie utilizate ca atare. Torni tot ca oricum curge greu si nu vrei sa-ti sara tandara si a doua oara, nu? Cui nu-i place sa nu respire, ce mama lor de “tarani”?
Snobism – arborele ala cu radacini in capatul satului indica faptul ca datinile vechi spuneau: mereu sa ai un caine mai mare si mai fioros ca ala de peste drum. De aici si nevoia constanta de a avea lucruri care nu-ti trebuie doar ca sa le ai si pentru ca au si altii. Ma refer la super-laptopul pentru care un programator si-ar da o mana iar pentru tine e instrument de socializare si tutoriale de machiaj. Ma refer la cele 18 perechi de papuci dintre care porti doar 2 perechi, dar deh, Popeasca are 17 si asta te face pe tine cu 3 coae. E de la bunica moda asta, sa iei ceva “de bun”, sa stea acolo ca sa fie.
Prostia – asta nu tine de pamant sau asflat insa se poate dobandi foarte usor iar duduile care uita de ce au plecat de unde au plecat pica foarte usor in mrejele ei. Principalul motiv? Prostia atrage cavaleri dispusi sa o ignore. Dansul la orizontala se face dupa simtaminte fata, nu-ti trebuie creier, ce dracu.

Am obosit…