Mi-e frica ca

Draga femeie tampita, da-mi voie sa-ti spun temerile mele:

Ma tem ca odraslele tale vor creste la fel ca tine, indiferent de cat se chinuie scoala sau altii sa-i educe. Copii aia vad ipocrizia din tine si isi spun in sinea lor “daca mama face asa, cu ce tupeu imi zice mie sa fac altfe?”. De aici depravarea si pitiponcismul rasar ca urzicile in campul cu flori si nici o secure nu o sa le poata pune la pamant.

Ma tem ca o sa te scuip in ochi atunci cand o sa continui sa turui ca-s nesimtit dupa ce ti-am dat locul meu in autobuz, pentru ca vezi tu… eu n-am fost in stare sa anticipez venirea ta si am fost nesimtit, m-am asezat.

Ma tem ca o sa-ti aplic un dos de palma cand o sa te bagi in fata mea la o coada, sub pretextul ca tu vrei ceva minuscul si n-ai timp sa astepti, ca-ti moare odrasla pe care ai abandonat-o in mod voit in fata magazinului.

Mi-e frica sa nu te bag in spital cand imi sari in fata in mijlocul strazii, pentru ca tu mergi pe unde ti se umezeste si ti-e sila sa parcurgi inca 5m pana la trecerea de pietoni. La urma urmei tu esti o doamna si eu am frane, nu? La fel se aplica si atunci cand esti la volan si iesi in fata mea ca o vaca de pe pasune, speriata de fulgere.

Mi-e frica sa fiu amabil cu tine pentru ca o sa mi te urci in cap. Asa sunteti voi, o mana intinsa inseamna primul pas spre scalavagism. Putine sunteti in stare sa spuneti multumesc si sa intoarceti favoarea la momentul potrivit, de cele mai multe ori asteptati aceeasi bunavointa de fiecare data si de nenumarate ori doar pentru ca… sunteti femei.

Mi-e frica sa ma gandesc la viitor. Daca o tinem asa, nu or sa mai existe femei reale, nu or sa mai existe femei naturale, destepte si pe picioarele lor. Toate vor fi niste maturi colorate diferit pe fiecare pai, in carca unui barbat si mereu cu pretentii.

Amin.